Curcanul ILO. Primii pași…

Așa cum am promis, vă povestim despre modul în care Ilo a învățat să facă primii pași și ce a urmat după aceasta…

Modelul curcanului este deja finisat. E timpul ca eroul nostru să scuture din aripi și să facă primii pași spre aventură. A mai rămas doar un moment: e necesar să creăm scheletul și să acoperim pasărea cu pene.

 

Începem cu scheletul și rig-ul.

 

Instrucțiunea rig-ului a mers conform planului, pînă am ajuns la aripi.

Da-a-a. Persoana care crează rig-ul devine mîncăcios, atunci cînd ajunge la cea mai delicioasă parte a păsării. Carne aici e puțină, în schimb sînt muuuulte pene.

Desigur, experimentele culinare aici sunt potrivite.

 

 

Prima variantă a aripei, pare a fi cărnoasă (posibil că cineva din băieți a fost înfomentat), în schimb seamănă cu o mîină, care are capacitatea să apuce tot ce e posibil, pînă și să joace cărți. La bază s-a luat un model de aripă din desenul animat Valiant. Rezultatul pare a fi mișto. Numai că, a apărut ceva la mijloc, această aripă e imposibil de inclus în pasăre. Construcția nu e aceeași.

 

Ei bine, au urmat consultații, în urma cărora s-a decis să se realizeze o simbioză între o aripă adevărată de pasăre, care nu are capacitatea de apuca ceva și o mîină de om.

 

 

E timpul să trecem la coadă.

Nu a durat mult timp, singurul lucru care e demn de atenție, e animație procedurală. O porțiune de pene au fost animate manual, restul-automat, pe anumite dependențe.

 

 

În plus, au fost adăugate elemente de reglare, care-i permit să strîngă și să desfacă coada. Acest lucru a facilitat animația și a permis să-i fie adăugată vitalitate personajului nostru.

 

Iată așa arată rig-ul cozii.

Un cap e bine, dar trei e mult mai bine.

 

 

În procesul de lucru a capului lui Ilo, au fost necesare ușoare schimbări.

 

Singura problemă la această etapă au fost ochii, deoarece era necesar să funcționeze tot: și pleoapele, și pupila + comprimarea și tensiunea întregului ochi. Chiar și măciuca trebuia creată în așa fel, ca animatorul să aibă posibilitatea, ca să-i dea forma potrivită.

 

Rig-ul capului conținea 2 orientări: 1 – pe bucăți (blendshapes), al 2-lea conținea oase, datorită cărora a fost posibil de obținut orice emoție sau formă a capului. Era posibil de schimbat mărimile ciocului, lungimea moțului, forma ochilor, mărimea pupilelor ș.m.d. Pe scurt, curcanul putea fi demontat pe bucăți :).

 

E timpul să creăm chipuri.

 

După toate acestea, a fost luată o hotărîre să fie făcută un test final pentru a controla capacitatea de lucru a rig-ului și în genere vroiam să înțelegem dacă ne-a reușit sau nu curcanul.

În procesul de animație au apărut defecte mici, care pînă la urmă a fost eliminate. Spre exemplu, s-a constatat că cinematica inversă a aripilor nu funcționează corect din cauza unei ierarhii rupte în timpul remodelării. La fel, s-a identificat că moțul curcanului are un control insuficient, deaceea am fost nevoiți să-l modificăm. A fost realizată o sistemă din 2 metode de animație a moțului, una a fost dinamică, alta manual, ambele puteau fi sau combinate, sau putea fi folosită metoda cea mai comodă în anumite situații. Așa dar, moțul a fost animat automat cu posibilitatea de corectare manuală în anumite momente.

 

 

Deci, aripile sunt gata, coada se mișcă. Ne-a mai rămas să adăugăm penele.

 

Plantăm penele.

 

 

Realizarea penelor curcanului s-a dovedit a fi înca o problemă interesantă.

 

Ce așteptări avem de la pene?

 

În primul rînd, trebuie să expunem corect o grămadă de pene pe aripi, fără a recurge la lucru manual. E cunoscut faptul că lenea e motorul progresului. Prin urmare, a fost luată decizia de a recurge la script-uri. În plus, a fost necesar să se stabilească un sistem de gestionare a acestora, care va regula toate penele sau anumite porțiuni, iar dacă va fi nevoie, chiar și fiecare pană în parte ( nu întotdeauna procesul automat face exact ceea, de ce avem nevoie noi).

Astfel, se ia curcanul. În rig-ul acestuia se includ penele lungi, care se alipesc manal. În direcția osoasă a aripei se construiește o suprafață suplimentară, care se ajustează în mod automat, formînd aripa. Anume pe această suprafață se montează penele inferioare a curcanului nostru, iar pozitia lor depinde de nivelul deformării suprafeței.

Următoarea sarcină e posibilitatea de redactare manuală a penelor. Am decis să facem un sistem diferențiat, unde animatorul are acces la pene, începînd cu toată suprafața de pene și finisînd cu fiecare pană în parte. În dependență de complexitatea sarcinii, animatorul singur își alege nivelul în care să se aprofundeze.

 

Gestionarea penelor se împarte în 3 nivele:

1.global

2. local

3. individual

Penele inițial pot fi descrise sub formă de curbe (pentru accelerarea procesului de muncă), după aceea sunt convertite în zaruri cu textura alungită.

Așa dar, totul a fost testat și verificat. Într-o singur vas aruncăm mesh-ul final al curcanului împreună cu rig-ul final, amestecăm totul cu sistemul de gestionare a penelor, presurăm un strat gros de condimente sub formă de script-uri și atît!

Maya cu dificultate prelucrază toate scenele propuse. În principiu, totul funcționează, dar nu atît de rapid cum era în timpul testărilor elementelor individuale.

De ce dar să nu animăm toate componentele individual?

“Împarte și conduce!” – spunea cineva foarte înțelept:). Mai întîi animăm curcanul, apoi acoperim un strat după altul cu pene, dacă e necesar includem dinamicul și gata!

Gata! Mulțumiți putem merge și la o pauză de fum.

 

Cum era și de așteptat, curcanul a fost cel mai complicat personaj, în schimb putem spune ferm că ne putem isprăvi și cu o pasăre.